Femeia pentru care mașina de cusut reprezintă o minune

Ce reprezintă o mașină de cusut? „Un aparat folosit pentru coaserea îmbrăcămintei”, ar spune unii. Pentru Ecaterina Albu, ea reprezintă o minune: „Un acușor, oricât de mic ar fi el, face multe lucruri în viața omului. Face minuni”. 

În satul Aluatu, raionul Taraclia, toată lumea o cunoaște pe Ecaterina Albu. Faptul că are gradul doi de dizabilitate nu a împiedicat-o să deschidă un atelier de reparație a îmbrăcămintei. Pentru ca să afle despre ea mai multă lume, a montat o plăcuță la poartă.

În casa Ecaterinei este o liniște totală și doar sunetul mașinii de cusut îți sugerează că aici sunt „cusute idei”. Locuința sa nu este conectată la apeduct, sistem de canalizare, telefonie fixă și nici la internet. Femeia lucrează la lumina palidă a unui bec.

Istoria Ecaterinei este o lecție de curaj pentru multe femei și mame. Își crește de una singură fiica, Victoria, elevă în clasa a VIII-a. Inițial, au locuit într-un sat din raionul Cahul, însă din anumite motive au fost nevoite să-și schimbe locul de trai. De 12 ani locuiesc în această casă din satul Aluatu. De când se află aici, nu au fost vizitate de nicio rudă.

Totuși, viitorul Ecaterinei și al fiicei sale este incert. Casa în care locuiesc le-a fost oferită temporar. Locuința a fost pusă la vânzare, de aceea există mereu riscul ca să vină cineva și să le evacueze de acolo. Pentru a cumpăra casa, familia ar avea nevoie de circa 6.000 de euro, o sumă pe care nu o are.

Iscusința de a mânui ața și acul a moștenit-o de la mama sa, care a fost tot croitoreasă. De asemenea, a însușit unele abilități la Casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale (fete) din Hâncești. 

Ecaterina îți amintește că și-a dorit o mașină de cusut încă de când avea 16 ani. Pusese ochiul pe o mașină de cusut Singer pe care o vindea un bărbat din sat:

„Profesoara ne întreba la școală ce vrem să devenim când vom crește. Eu îi spuneam că vreau să fiu croitoreasă, ca mama mea. Când pășteam oițele pe deal, mă întrebam dacă voi avea vreodată o mașină de cusut, dacă o să pot și eu coase. Mama era la pat, iar copilul îl hrăneam la piept. Nu mai știam la ce să mă aștept. Mă uitam la mașina ceea, apoi la mama pe care trebuia să o îngrijesc și la fetița pe care să o cresc”.

În sfârșit, visul ei s-a îndeplinit. În mijlocul unei camere proaspăt văruite se află o mașină de cusut performantă. A primit-o în cadrul proiectului „Independență și prosperare la egal cu toți”, implementat de Asociația Obștească „Prima” din Taraclia. Proiectul își propune să promoveze educația incluzivă în raion și orientarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi (întocmirea bazei de date, anchetarea, informarea despre dreptul la muncă, consultarea juridică). De când Ecaterina are mașină de cusut, câte 5-7 oameni din sat pășesc zilnic pragul casei.

Directoarea AO „Prima”, Jeorjeta Scopenco, ne-a spus că a găsit-o pe Ecaterina Albu prin intermediul asistentului social din sat. Responsabilii de la „Prima” au evaluat situația tuturor persoanelor cu dizabilități, care pot fi încadrate în câmpul muncii, pentru a afla cu ce le pot ajuta. Ecaterina Albu a scris în solicitare că ar vrea să facă croitorie, însă nu are mașină de cusut. După ceva timp, ea a primit o mașină de cusut, un fier și o masă de călcat, oferite cu susținerea financiară a IM Swedish Development Partner. Totodată, Ecaterina a fost instruită de o persoană cu dizabilități care are un atelier în satul Novosiolovca din același raion. 

Când am vizitat-o pe Ecaterina, ea lucra la o draperie pe care să o pună în casă. De asemenea, ne-a arătat că a reușit să coase o pereche de pantaloni pentru un militar. Femeia mai coase albituri, fețe de pernă, fermoare, reînnoiește hainele vechi etc.

„Organizația noastră susține din anul 2009 AO „Prima”. În ultimul timp, observăm că instituția pune un accent deosebit pe egalitatea de gen și pe implicarea în proiecte a femeilor cu dizabilități. Cazul Ecaterinei Albu este unul care demonstrează cât de importantă este susținerea – că există cineva căruia îi pasă de ea, care vine, o întreabă, o ghidează. Într-adevăr, suportul psihologic din partea AO „Prima” i-a dat doamnei Ecaterina încredere în sine și în capacitățile sale”, a menționat Olga Canalî, ofițer de program la IM Swedish Development Partner.

Fiica sa, Victoria, îi este cea mai mare bucurie. „E fata mea deșteaptă și frumoasă”, ne spune ea, în timp ce ne arată fotografia Victoriei și lucrările ei de la școală.

Victoria învață la Gimnaziul-Grădiniță „Dimitrie Cantemir” din satul Aluatu. Multe dintre cămășile, costumele și fustele sale au fost cusute chiar de mama ei.

Ecaterina are grijă și de bucățica de pământ care i-a fost oferită împreună cu locuința. Acolo cultivă roșii și cartofi, iar în timpul verii ograda îi este plină de flori și verdeață.

Ca să îi ofere toate cele necesare fiicei sale, Ecaterina Albu lucrează cu ziua la oamenii din sat, pe care îi ajută la culesul și curățarea nucilor, ceea ce îi aduce niște bani în plus.

„Beciul meu e plin. Veniți să vedeți câte bunătăți am pregătit cu fiica”, ne îndeamnă Ecaterina.

Murături, suc de legume, compot, dulceață – de toate găsești în beciul familiei.

Echipa Suntparinte.md a gustat și din migdalele strânse de Ecaterina, din livada din sat.

„Ea e Victoria mea, floricica și păpușica mamei!”, exclamă Ecaterina.

Femeia primește o pensie de dizabilitate de doar 467 de lei și o sumă mică pentru întreținerea fiicei sale. Cu toate acestea, Ecaterina nu își plânge de milă. Este optimistă și mulțumită de ceea ce are.

„Eu mi-am scurtat impermeabilul. Nu vă uitați la acușor ca la o jucărie. El face multe”, ne spune Ecaterina Albu.

Olga Malac, asistent social pentu angajarea asistată în cadrul AO „Prima”, ne-a povestit că Ecaterina ar putea să aibă în viitorul apropiat propriul atelier. Punctul medical din sat dispune de spații libere, iar Primăria este gata să facă reparație și să asigure locuri de muncă mai multor persoane, inclusiv Ecaterinei.

„Când i-am adus mașina de cusut în aprilie anul trecut, era foarte bucuroasă. Ne spunea că nu s-a așteptat să aibă, în sfârșit, o mașină de cusut. Intenționăm să o înscriem la o școală profesională din raion, unde să învețe ca designer modelier. Până atunci, trebuie să fie alături de fiica ei”, mai spune Olga Malac.

Visul cel mai mare al Ecaterinei este să aibă un loc de trai al ei și să-și vadă fiica fericită. Aceste dorințe le-am auzit de la Ecaterina atunci când ne-am luat rămas bun. Femeia ne-a îndemnat să luăm cu noi câteva gutui, în semn de mulțumire că am vizitat-o.

„Este important să ne implicăm cu toții în susținerea persoanelor cu nevoi speciale. Multe dintre ele nu au resurse financiare, nu pot să își achite facturile și nici să-și cumpere lemne pentru iarnă. Indemnizația pe care o primesc este prea mică pentru a acoperi toate necesitățile. Suntem bucuroși că, prin intermediul organizațiilor europene, putem ajuta aceste persoane. Oamenii cu nevoi speciale au nevoie nu doar de susținere financiară, ci și de instruire pentru a-și forma abilități de viață. Astfel, ei pot deveni cetățeni utili în cadrul comunității”, a conchis Jeorjeta Scopenco.